Goiești - nordul Doljului - Melinești - Goiești

Nu prea am avut stare după ce am venit din traseul de la sfârșit de săptămână, așa ca am pus-o cu Toni de un traseu pe care îl aveam în minte de ani buni, și anume o tură prin pădurile din nordul Doljului. Mai exact traseul a pornit din Goiești și a urcat pe dealul de la est de drumul 605A, pe care a mers până la ieșirea prin cel mai nordic punct al județului Dolj. Întoarcerea era prevăzută pe același traseu, dar la cât de accidentat a fost drumul și la temperatura de afară am preferat să ne întoarcem mult mai repede pe asfalt.
Plecarea a fost destul de târzie, așa că abia pe la 10 am ajuns pe drumul de pământ. Până să urcăm pe deal am dat de ruinele unei foste biserici, lângă care apăruse una mai nouă din lemn. Puțin mai departe se vedeau și două stâne.

Am urcat micul deluț care se vede în partea dreaptă a ultimei poze și de acolo a fost un continuu fals plat până la capătul turei pe drumuri bune prin păduri, dar nasoale prin zonele expuse continuu la soare și la vânt. În zonele respective apăruseră crăpături suficient de mari încât să înghită roata în toată lățimea ei, adânci de 15-20 cm sau mai bine, și dese din cale-afară. Așa că pe parcursul celor 30 km pe coama dealului am reușit să avem o viteză medie de aproape 13 km/h - nemaipomenit!
De-a lungul traseului am reușit să găsim vreo două puncte din care se vedea frumos valea paralelă cu traseul nostru.

Spre final ne-a cam leșinat căldura și lipsa apei (am avut fiecare câte 2 litri, dar până nu am coborât în sate nu am găsit nicio fântână) și am ajuns din nou la concluzia că prin Dolj traseele mai lungi nu merită făcute decât primăvara sau toamna.

Bike route 1790969 - powered by Bikemap 

Petrila - Curmătura Șureanu - Cimpa - Petrila

Pe 18-19 august a avut loc o ieșire-mamut a mtb-iștilor din Craiova la munte. Se poate spune că ieșirea a avut un statut experimental deoarece numărul participanților a fost mare - 18 persoane.
Pe traseu s-a ajuns cam pe la ora 10, iar începutul a fost lent, cu o pană la mine în primii 500 m, apoi alte 2-3 la alții, urmate de mici episoade de ajustare a unor biciclete din partea lui Codruț. S-a avansat destul de lent, dar nimeni nu s-a dat bătut și am ajuns ușor ușor la urcarea ceva mai abruptă pe care o aveam de făcut până în vârf.

Eh, aici lucrurile au devenit puțin neclare. Pe Google drumul ar fi făcut dreapta pe undeva, dar e clar că noi nu l-am găsit. Din ce s-a mai discutat pe alte bloguri, se pare că respectivul drum nu mai există sau nici n-a existat vreodată. Un nene cu TAF-ul, care a zis că nu e din partea locului, ne-a spus că fie am putea ocoli pe undeva prin stanga, pe la niște stâne, fie am putea merge înainte, pe valea unui pârâiaș, și vom ține tot înainte în momentul în care el o să facă dreapta pe un drumeag. Am ales ultima variantă, și am început să urcăm ușor pe valea pârâului, dar nu după mult timp s-a concretizat ideea ca o parte a grupului să se întoarcă. Așa că de la startul urcării am rămas 9 persoane și am început să împingem bicicletele la greu. Înclinația ajungea de multe ori la 25°, și la un moment dat cred că s-a apropiat de 40° (m-am gândit să o măsor după ce am urcat, și nu m-am mai întors înapoi doar de dragul unei măsurători mai exacte). După câteva ore am reușit să ajungem în golul alpin, și bucuroși nevoie mare am tras repede câteva poze de grup.

Pentru că era ora 6 când am ajuns sus, nu am stat pe cât de mult am fi vrut și nici nu am mai ajuns la vf. Șureanu, ci am început să coborâm. Eu am făcut o greșală de începător și am uitat să cobor șaua, greșală care m-a costat o parte din tencuiala de pe fațadă și de pe genunchi, după ce am dat într-un șanț pe o zonă destul de abruptă. M-am dezmeticit destul de repede și am pornit din nou la drum, iar pe la lăsatul serii am ajuns întregi la mașină.
Per total a fost o tură frumoasă, și sper să mai ajung prin zonă ca să fac ceva mai mulți km pe creastă.
 

Bike route 1796243 - powered by Bikemap 

Băile Olănești - Schitul Pahomie - Cabana Cheia - Băile Olănești

Tura a fost făcută pe 29 iulie, la 2 săptămâni după ultima ieșire pe aproape același traseu. La început planurile au fost făcute pentru ceva mai mulți kilometri, dar până la urmă au ieșit vreo 65.
De data asta am plecat cu o seară înainte, împreună cu Chip, Claudiu și Codruț. După ce am ajuns și am dat o tură prin Băile Olănești să degustăm apele (eu mai puțin, am încercat doar vreo două), am pus corturile și am realizat ceea ce a căpătat numele de "un grătar barbar".

La ce foame aveam în gușă fiecare dintre noi, a mers ca uns. Dimineața pe la 7 am început să mișcăm și pe la 8 am luat-o din loc. De data asta am mers ceva mai repede ca în tura de data trecută, așa că la 10 am ajuns la checkpoint Pahomie.

Aici am stat vreo oră, am mai făcut o poză, am mai mâncat din traistă, după care cum era și normal i-am dat în goarnă la vale (momentan asta a însemnat senzație majoră cu 40 la oră) și în câteva minute am fost din nou la ramificație, unde am constatat cât de mult am încins frânele. De aici am început din nou să urcăm, către tunel, și am făcut vreo 3 mici pauze pe parcurs, una la troița cu cișmea, și una sus la tunel.

A urmat coborârea la cabană, mai prudentă de data asta pentru că treceau cam multe mașini pe traseu, iar acolo am poposit ceva mai mult pentru poze, alimentare și "revergorare". La întoarcere Claudiu și Codruț au ales să urce la tunel pe potecă prin pădure, iar eu și Chip am mers tot pe forestier. Am ținut minte că data trecută am făcut bucata asta în 50 de minute, dar nu mă așteptam ca acum să o fac în 26 de minute. Cum probabil voi face traseul ăsta în fiecare an, o să păstrez timpii de mai sus drept etalon.

După regruparea de la tunel am coborât până la ramificația către poteca spre Băile Olănești și de aici am sperat să nu mai punem piciorul pe forestier până în Băile Olănești. Dar n-a prea fost așa, pentru că după ce am trecut de următoarea ramificație, de unde data trecută eu am coborât spre valea pârâului Olănești, am avut parte aproape numai de urcare și de împins. Așa că după vreo jumătate de oră am ne-am așezat la sfat, și cum apă nu mai aveam, foame ne era, și seară se făcea, am făcut cale-ntoarsă, în 12 minute am fost la ramificație și după o baie scurtă în pârâu și o coborâre lină pe forestier am ajuns la mașină.

Fără abaterea pe care am făcut-o spre final, drumul a arătat așa:

Bike route 1758439 - powered by Bikemap