A venit noiembrie, și pe nepusă masă mi s-a ivit ocazia să fac o plimbare de toamnă prin Munții Căpățânii. Intenția a fost să urcăm din Vaideeni pe valea Luncavățului, și de acolo pe un versant sus pe creastă, apoi să coborâm pe o culme care ajunge în satul Izvorul Rece.
La 10 fix suntem gata de plecare, așa că facem o poză și ne luăm tălpășița.
Mergem ușor pe vale-n sus și admirăm culorile toamnei. Cum asta a fost prima mea ieșire de toamnă la munte, am avut ce vedea. Din când în când mai dăm peste câte o țeavă de apă fisurată și suntem foarte aproape să atingem câteva curcubee. Drumul a fost bun până am părăsit albia pârâului, ca după aceea să își facă simțită prezența pietre și bolovani de toate dimensiunile.
Am ajuns și la Lacul Balota, unde am poposit ceva mai mult pentru a băga la ghiozdan. De data asta n-am mai uitat conserva de ton, și acum a intrat ca unsă. Apoi am început din nou urcușul spre porțiunea cea mai grea a traseului, urcarea de 1.5 km pe versant spre creastă.
Odată ajunși, am ajuns la concluzia că o să punem punct aici traseului, pentru că mai aveam destul de mult de urcat și nu ne mai simțeam în stare. Adică 500 m de push cu pantă medie de 24% și per total 1,7 km cu pantă medie de 14%. Așa că ne-am echipat pentru coborâre și într-o clipită am ajuns înapoi în sat.
Concluzia turei pentru mine a fost ca la următoarele ieșiri similare, cu jumătate vale și jumătate creastă, prima parte a traseului ar trebui să fie pe creastă. Și să am încredere în Google, pentru că diferențele de nivel cam sunt ceea ce par a fi. Și track-ul pe bikemap, cu 40 km în 3h 45m. Cu cifrele astea ne făcea și Dolănescu :))