Țara Loviștei și valea Topologului

Data: 2013.08.03-04
Locația: Tara Loviștei și valea Topologului
Participanți: Eu, Dani, Claudiu
Mai multe poze: @DauPedala

A venit momentul pentru o ieșire de două zile către o destinație pe care voiam să o vizitez cu mult timp în urmă, și anume Țara Loviștei. În prima zi am fost doar eu și Dani, Claudiu venind pentru tura ce urma să o facem a doua zi.
Am plecat de pe valea Topologului, puțin mai sus de satul Sălătrucu, unde am lăsat mașina. Prima parte a traseului a constat într-o urcare la Poiana Spinului, un munte la nord de Sălătrucu, în imediata vecinătate a acestuia. A fost o urcare interesantă pentru că drumul era plin de pietre nefixate și din cauza asta părea mai abrupt decât era. Cam pe la jumătatea urcării am părăsit drumul principal și am pornit în stânga pe unul mai abrupt, aducea puțin cu cele de TAF dar era mai practicabil. După ce l-am dovedit și pe ăsta am ajuns sus în poiană, unde am identificat construcțua care apărea și pe imaginile din satelit. Este vorba de un început de casă, care spre bucuria noastră avea afară și un robinet cu apă de unde ne-am refăcut proviziile.

În penultima poză se poate observa masivul Cozia, iar în ultima, în stânga, satul Sălătrucu, care este foarte lung. Am sperat să avem și o vedere de ansamblu asupra depresiunii Loviștei, dar se pare că ar fi trebuit să mai mergem puțin spre nord. Poate data viitoare.
După ce am scăpat de niște ciobănești care își făcuseră apariția în zonă odată cu o turmă de oi, am coborât rapid în sat și am pornit către șaua Clocotici, intrarea dinspre Sud în Țara Loviștei. Din câte am înțeles, ruta asta a fost tranzitată până la începutul secolului 20, când s-a definitivat construcția drumului pe valea Oltului (bucata Cozia - Cornetu). Deși este drum național, DN 7D, arată mai rău decât multe tarlale pe care am avut ocazia să merg. Oricum, mie-mi convine.

A doua poză este făcută din șaua Clocotici, undeva pe la 875 m.
A urmat o coborâre rapidă până în Perișani, ocazie cu care am trecut pe lângă monumentul de la Posada fără să îl observ, deși aveam de gând să opresc acolo dacă îl găseam. Pe drum am fost și în căutare de apă, și chiar dacă erau o mulțime de fântâni pe marginea drumului, multe aveau apa foarte aproape de suprafață, unele mai aveau și niște semne cu vopsea pe ele, așa că am mai răbdat până aproape de Perișani unde am găsit o fântână bine amenajată.

Pe parcurs pietrișul a început să mai alterneze cu asfaltul, am urcat încă o cocoașă până am ajuns în Titești, apoi am coborât pe un asfalt bun până la Olt.
De acolo am pornit tot pe asfalt până am ajuns din nou în Perișani, ocazie cu care am descoperit Posada (există o variantă și cu Posada de Prahova, dar mie cea de aici mi se pare mai credibilă). De aici am urcat pe niște coaste de toată frumusețea spre Mlăceni și apoi spre muntele care separă Țara Loviștei de valea Topologului. Când am ajuns sus, după singurii 50 m de push bike, am întâlnit un băiat de la care am aflat cum că locul ăsta s-ar numi Pojorâta, sper să fi reținut corect numele. Cum se însera, n-am mai stat prea mult de vorbă și ne-am dat drumul la vale, pe o coborâre frumoasă, dar parca prea scurtă.

Și traseul primei zile:

A doua zi ni s-a alăturat și Claudiu, și planul a fost să urcăm cât mai mult pe creasta unde a fost a doua urcare de la Vidraru Bike Challenge, apoi să coborâm pe același drum. Urcarea prin pădure am făcut-o încet încet, dar odată ajunși în golul alpin, am luat o pauză de masă destul de lungă, să fi avut vreo oră, după care abia abiea ne-am mai urnit din loc.

De aici am mai urcat puțin, am mai făcut niște poze, apoi a urmat coborârea.

 Cât despre coborâre, în urma unei decizii de moment am ales să coborâm de pe vf. Florea în valea Topologului pe poteca marcată cu TR care începea de undeva de lângă noi. După câteva încercări de a o găsi, am dat într-un final de ea, dar se prezenta într-o stare nu prea fericită așa că nici noi nu am fost cei mai fericiți de alegerea făcută. Nici bucata de drum forestier de la potecă până după baraj, la ramificația cu urcarea, n-a fost strălucită pentru că a fost plină de bălți. Ghinion.

Și harta celei de-a doua zile: